miercuri, 12 august 2009

Inot in ritm de tehno

MARE, mari – am un curcubeu in loc de zambet. L-am vazut intr-o zi cand soarele se pregatea sa apuna, apa era calda iar vantul incerca sa smulga umbrelutele de stuf de pe plaja. Mi l-am insusit ca despagubire pentru mirosul de alge putrezite prin care isi croiesc drum copii catre castelul de nisip de pe mal, pentru manelele care iti invadeaza visele si pentru mirosul de guvid prajit si lasat in soare alaturi de o lingura de mustar. Pentru apa murdara si oamenii pe care ii lovesti cand incerci sa fugi de un val, pentru oceanul de turisti care merg mereu inainte uitandu-se plictisiti in vitrina fiecarui magazin, pentru fetele topless care se dau cu ulei din cinci in cinci minute si pentru timpul petrecut in asteptarea snitelului.

Pentru toate astea am furat curcubeul si il port in fiecare seara cand ma duc in White Horse sa ascult muzica rock. Se uita pletosii cu tricouri cu cranii si metallica scris in sange, fetele cu rochite hippie, inflorate si lungi, cochetele in fustite roz si tocuri si debarasatorii care ma intreaba cand ma intorc in Iasi. Ma privesc si ma intreaba ce caut cu el aici printre pahare goale de Timisoreana, in intunericul terasei unde toata lumea da din cap mai ceva ca la reclama Pantene. Inca ma mai uit dupa Costinestiul din anii trecuti cu mai putine cluburi, cu lenevit fara griji pe nisipul fierbinte, cu posesoare ale ambelor piese din costumul de baie si hamsii cu lamaie. Pana atunci stau seara pe plaja si incerc sa ascult valurile. Zgomotul se pierde printre refrenuri de Connect-R si Emil Lazaria.

sâmbătă, 8 august 2009

Ion si metamorfoza estivala

BULETIN, buletine – ceva relativ care poate fi schimbat in doar cateva ore de gandire intensa si visare profunda. De exemplu, rocesul prin care Ion Popescu devine Cristi Stelian este incredibil de simplu. Pentru inceput tragi o privire in cartea de identitate, varianta originala, si te gandesti cam ce a atras in ultimii 10 ani glumele celor din jur. Apoi treci la partea cea mai interesanta: povestea.

Ion Popescu poate renunta pentru cateva zile la biroul plin de hartiute colorate pe care sunt mazgalite cerintele sefului sau la telefoanele neobosite ale prietenei cicalitoare. Evadarea se va produce undeva la mare, intre Costanta si Mangalia iar frauda va incepe din prima secunda petrecuta pe pereon. Ion Popescu va fi un razvratit impotriva sistemului care ii subjuga zilnic dorinta nebuna de a face tot ce ii dicteaza inima. Va bea multa bere ieftina de la dozator, va manca cateva sawoarme, va mai asculta pentru ultima data Inna – Hot si va pleca la lupta. Dupa numai cateva ore de la aterizarea fortata si rapida in statiune il vei observa pe Ion intr-un bar oarecare discutand aprins cu o domnisoara cu cijmulite de iunie care aduc mai mult a mileuri de decembrie. Daca vei avea curajul de a te apropia de masa lui Ion vei auzi povestea vietii lui. Cum a incercat de mic sa isi lase parul lung si cum a reusit in clasa a patra sa faca asta cu ajutorul si complicitatea tatalui sau, directorului unei scoli de filosofie la care desigur Ion era premiant inca de la sapte ani. Incet, Ion va deveni Cristi si va abandona cu totul vederea gri de pe geamul balconului. Va renega metroul, tramvaiul si autobuzul si va spune ca merge zilnic cu bicicleta pentru a ajuta si el la lupta acerba impotriva incalzirii globale. Cat sta la soare, Ion nu are sincer nici o scapare. Isi va reveni tarziu in trenul care il va duce incet acasa si va realiza mandru ca viteazul de Cristi are cateva numere noi in agenda. Din nefericire, Ion nu a primit nici macar un pupic de adio pe obraz

joi, 6 august 2009

100 de matanii pe ruta Iasi-Costinesti

TREN, trenuri – instrument de tortura fabricat in Romania. Se taraie usor pe sine gafaind de la o statie la alta si isi deschide usile automat pentru a-i inchide pe tinerii naivi cu zambetul pe buze. Fericirea de inceput de calatorie dispare o data cu fluierul locomotivei, semn ca a inceput procesul de spalare a pacatelor. Trenul e ca o zi de post negru ce iti da timp sa iti aduci aminte tot raul pe care l-ai savarsit pe timpul unui an. Acum, vara, intr-o noapte ai ragaz sa iti amintesti fiecare ora de barfa cu fetele de la servici sau gandurile pline de gelozie legate de noul prieten al vecinei de la trei.

Scaunul este construit intocmai dupa standardele europene ale caintei, prevazute cu parafa Bisericii. De plastic, ingust si albastru pentru a-ti aduce aminte ca exista viata si dincolo de compartimentul-vagon. Este imposibil sa dormi, pacatele nu iti sunt iertate cu vise. Trebuie sa fii treaz, obosit, plictisit, innebunit de muzica vecinului, exasperat de copii care nu mai adorm (doar ei nu au gresit inca cu nimic) si cu o singura intrebare in gand: “de ce”? Legat de scaun si cu alti trei colegi de suferinta incepi sa iti ceri iertare pentru tot, in speranta ca rugaciunea va fi ascultata, viteza marita iar destinatia cat mai apropiata. Insa lumina, aerul conditionat, capul care nu vrea sa stea pe umarul celuilalt si picioarele care amortesc, toate iti spun ca a mai ramas ceva nemarturisit.

Numai dupa ce ai spus tot si ai regretat si ce nu ai apucat inca sa faci, numai atunci intrevezi la rasarit Techirghiolul. Dupa ce nidistii raman undeva in urma ai scapat. Urmeaza insa si drumul inapoi spre casa. Pana atunci, pentru voi cei din Costinesti sau de oriunde de pe vre-un mal de mare: la cat mai multe pacate.

sâmbătă, 1 august 2009

Alge verzi in pahare de suc

LENE - e cea care a castigat. Ea m-a convins sa ma trezesc in fiecare dimineata cu mult dupa ce vecinele de la parter au terminat barfa de cafea, sa nu imi scot inca hainele din valiza si in general sa nu fac nimic interesant de mentionat. Ceea ce ar trebui sa stie cei care, ca si mine urmaresc atent viata oamenilor pe facebook (da, la voi ma gandesc nu incercati sa va ascundeti) este ca plec la mare, in minunata lume a Costinestiului, republica democrata a manelei si shawormelor.

Desigur deplasarea este in interes de serviciu. Va astept sa cititi Opinia pe plaja de preferabil dupa ce v-ati dat cu ulei si inainte de a bea a zece bere. Dupa cum v-am obisnuit si in anii trecuti, de aveti cuvinte de lauda sau pahare de vin gratis ne puteti contacta apeland telefonul redactiei. va salut si va doresc un weekend plin de lene :P