TREN, trenuri – instrument de tortura fabricat in Romania. Se taraie usor pe sine gafaind de la o statie la alta si isi deschide usile automat pentru a-i inchide pe tinerii naivi cu zambetul pe buze. Fericirea de inceput de calatorie dispare o data cu fluierul locomotivei, semn ca a inceput procesul de spalare a pacatelor. Trenul e ca o zi de post negru ce iti da timp sa iti aduci aminte tot raul pe care l-ai savarsit pe timpul unui an. Acum, vara, intr-o noapte ai ragaz sa iti amintesti fiecare ora de barfa cu fetele de la servici sau gandurile pline de gelozie legate de noul prieten al vecinei de la trei.
Scaunul este construit intocmai dupa standardele europene ale caintei, prevazute cu parafa Bisericii. De plastic, ingust si albastru pentru a-ti aduce aminte ca exista viata si dincolo de compartimentul-vagon. Este imposibil sa dormi, pacatele nu iti sunt iertate cu vise. Trebuie sa fii treaz, obosit, plictisit, innebunit de muzica vecinului, exasperat de copii care nu mai adorm (doar ei nu au gresit inca cu nimic) si cu o singura intrebare in gand: “de ce”? Legat de scaun si cu alti trei colegi de suferinta incepi sa iti ceri iertare pentru tot, in speranta ca rugaciunea va fi ascultata, viteza marita iar destinatia cat mai apropiata. Insa lumina, aerul conditionat, capul care nu vrea sa stea pe umarul celuilalt si picioarele care amortesc, toate iti spun ca a mai ramas ceva nemarturisit.
Numai dupa ce ai spus tot si ai regretat si ce nu ai apucat inca sa faci, numai atunci intrevezi la rasarit Techirghiolul. Dupa ce nidistii raman undeva in urma ai scapat. Urmeaza insa si drumul inapoi spre casa. Pana atunci, pentru voi cei din Costinesti sau de oriunde de pe vre-un mal de mare: la cat mai multe pacate.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu