Cel din urma e-mail

SCRISOARE, scrisori - Zuckerberg ameninta: e-mailul asa cum il stiam va disparea. Mai mult, el spune ca isi doreste ca oamenii sa poata comunica folosind orice mijloace doresc: mesaje Facebook, text, imagini, orice. Sistemul se va baza pe mesaje instant si chat ceea ce, spune el, le va permite utilizatorilor sa comunice simplu si rapid. The Project Pheonix va zgudui lumea celor trei mari companii care ofera in momentul de fata conturi de e-mail gratuite. Cei de la Hotmail, Yahoo si Google nu se declara insa speriati, proiectul va putea fi folosit din 2011. Zuckerberg declara entuziasmat ca aceasta noua tehnologie va stoca efectiv relatiile interumane, devenind o varianta moderna a vechilor cutii in care se pastrau scrisorile.

Totusi, din ce in ce mai multi specialisti (ii gasiti pe toti pe Google) spun ca acest lucru este imposibil pentru ca nu este deloc simplu sa comunici liber pe Facebook. Multi s-au trezit la realitate dupa ce reteaua de socializare si-a schimbat design-ul, ceea ce a permis companiilor sa poata accesa si mai usor informatii private. Altii insa s-au trezit dupa ce, in urma unui status pe Facebook, au pierdut. O slujba, un prieten, o relatie, o reputatie, toate sunt la vedere iar acest lucru nu faciliteaza cu nimic comunicarea ci o ingradeste pentru ca, vorbind serios, cine se poate simti liber cand este urmarit constant de cel putin 160 de oameni?

Sa ne intelegem totusi, Facebook ramane un trend care trebuie urmarit mai ales acum, cand sta sa inceapa al treilea Razboi Mondial, bineinteles ma refer la cel intre reteaua lui Zuckerberg si Google. Sunt totusi si cateva “pagini” care ne fac asteptarea si viata de social media stalker mai usoara cum ar fi asta si bineinteles asta. Va las cu Mark, ca pana la urma el le stie cel mai bine. Il gasiti la finalul articolului care de altfel merita citit.

Pentru ca meritam

REINVENTARE - Bun, dar sa lasam povestile. Ma uitam prin blogul asta abandonat si mi-am dat seama ca am devenit una dintre acele persoane care nu prea fac ceea ce predica. S-au mai schimbat multe intre timp dar pasiunile au ramas aceleasi. Asa ca blogul asta oarecare va fi doar despre ceea ce ma intereseaza si despre ceea ce ar fi util sa aflati daca vreti sa fiti la curent cu noile tendinte.

Promit sa vin in fiecare zi cu studii de caz, stiri, clipuri, campanii de social media, marketing sau PR, oameni intereanti si companii la care merita sa iti trimiti CV-ul. Acum, ca ati aflat UVP –ul va mai spun ca lucrurile se vad altfel daca le privesti de la cativa kilometri distanta. Citeam zilele trecute articolul asta in care Constantin Vica spune ca "nu reuseste sa prinda vreun aer comun in generatia din care face parte si nici nu crede c-ar fi o generatie". Cred totusi ca nu traim doar din si pentru nostalgia eugeniilor si a sucul colorant din punga. Pare ca a venit vremea sa demonstram ca avem “valoare”. Ramaneti aproape. Promit sa cotrobaiesc lumea on si off line pentru cateva idei sau povesti care va pot inspira.

Viata web 2.0

AUDIENTA, audiente - ca multe alte chestii nu mai sunt ce au fost o data. Nu mai suntem oameni amortiti gata sa asculte si sa inregistreze informatiile venite de cele mai multe ori din presa. Nu ne mai intereseaza ce scriu ziarele. Avem site-uri, bloggeri, cetateni cu telefoane dotate cu Internet si camere foto. Nu ne mai intereseaza jurnalistii seriosi care isi incrunta sprancenele atunci cand apar la televizor, de fapt nici de televizor nu mai avem nevoie.

Asa cum spunea un baiat destept de altfel va anuntam ca suntem aici. Noi bloggerii, astia de ascultam radio online si suntem mereu la cura de RSS-uri. Deocamdata nu faceti nimic sa ne atrageti atentia iar superioritatea voatra ne deranjeaza. Ne departam incet de epoca mail-ului iar daca nu sunteti cuminti si nu ne oferiti povesti individualizate prin care sa aratati ca ne cunoasteti si sunteti interesati ne luam postarile si ne intoarcem twitter-urile catre altii care ne ofera mai mult decat un newsletter care ajunge in bulk.

Nu, nu mai raspundem la mail. Ne gasiti pe Facebook, LinkedIn si, daca ne ajuta Dumnezeu si pe Technorati in top 100.

De ziua femeilor

ZGOMOT, zgomote - rotile autobuzului se aruncau in gropile asfaltului cu bucuria cu care plonjezi in mare, aruncandu-te de pe dig. Geamurile stropite de norouiul drumului vibrau energic, usile scartaiau a planset surd de copil care nu stie sa inoate iar compostorul galben era in greva, militand pentru vremuri mai bune.
In spate, pe unul din scaunele galbene un baiat mesteca o guma asa cum te invata la scoala, in spate, pe terenul de fotbal. Bucata alba strivita se misca de pe o masea pe alta, cu zgomotul pe care il face o pereche de slapi cu care elergi prin ploaie. Se oprea din cand in cand in caninii ranjiti ai tanarului care o lasau sa priveasca pe geam.
"Am luat sapte la lucrare", "I-am zis doar sa nu ii spuna el primul, dar ea proasta nu m-a ascultat", "Am gresit ca am inceput cu o nota inaintea lui", "Ce-ai mancat azi la gradinita, mamica?". Toate se amestecau in cutia de tabla care se oprea cu scartait de roti la semafor. "Femeile si traficul. Nu stiu de ce le lasa sa dea de carnet. Ce sa faca ele cu carnetul? Uite la blonda asta. " Cei doi barbati radeau zgomotos in spate. "Bai, BAAAII asta nu pune frana..BAAAIII opriti! Opreste FĂĂĂ!" POC
Pentru cateva secunde a fost liniste.

Resuscitare

PARAGINA - in general se poate vedea cu ochiul liber. Nu am mai scris si nu am definit nimic. Chiar asa nedefinite ramasesera lucrurile pana azi cand scot din radacini buruienile care au crescut sigur pe aici, va trezesc pe voi cei care cred ca ati renuntat sa mai bateti la usa si va spun ca am redeschis "dictionarul".

PS: Oricat de mult ati crede ca uneori lucrurile e bine sa ramana nedefinite, va inselati. Inca nu stiu de ce dar astept sa ma contraziceti.

A patra oara-i cu noroc

TRAFIC - de usturoi mai exact. Pornisem de la ideea cum ca la vama trebuie sa se intample de fiecare data ceva. Si s-a intamplat. De data asta nu am mai ramas cu bagajele in drum cu ochii in praful iscat de autocarul care a plecat fara prea multe resentimente. Acum am reusit sa trecem. "Bun, am zis, inseamna ca m-am inselat."

La intoarcere insa s-a intamplat inevitabilul. Dana a privit cu ochi de copil vamesul. "Nu puteti trece pe joc." Verdictul tanarului imbracat in haine verzi ne-a facut sa radem fortat ca cei care afla ca mai au de stat la spitalul de nebuni. Dupa o ora, ne-a luat din intuneric un moldovean si am pornit inapoi. Nu ne-am intorc pana ce nu s-a umplut masina cu usturoi. Sub bancheta, la picioare, sub coate si poate si in loc de airbag, usturoiul ne-a inundat narile si ne-a imbacsit hainele.

Am coborat la vama si am urcat rapid intr-o Dacie 1310 dupa care am luat un Volkswagen (parca) care ne-a condus pe ritm de vioara pana in fata blocului.

Trafic e atunci cand trebuie sa treci prin patru masini pentru a ajunge dintr-o tara in alta.

Little miss sunshine, varianta urbana

Concurs, concursuri - de miss si mister mai exact. Anul acesta RATB organizeaza cea mai mare competitie dedicata tinerilor, angajatilor de toate varstelor si pensionarilor. Toata lumea participa o data ce a platit taxa de inscriere, mai exact 15 sau 25 de mii, dupa caz. Preselectia are loc de la 7 dimineata pana la 10 seara in fiecare zi si in fiecare statie. Juriul este format din toti angajatii RATB, soferi de maxi-taxi din alea galbene si rapide ca puii din gradina bunicii.

Sistemul de jurizare e simplu. Distractia incepe de la a treia statie cand soferul se intoarce si arunca o privire la ce a cules din statiile precedente. De mai vede doua scaune goale, deschide usa si striga "Urca doua persoane. Domnisoara in alb si tu mamaie ca te doare mana de la plasele alea. Si atat. N'auzi mai da-te jos, asteapta-l pe urmatorul." Premiul e un loc pe scaunul care scartaie si te zgaltaie la fiecare denivelare.

Problema e ca in capat la Copou nu mai ramane nici un finalist. Au coborat toti in graba, multumind de zeci de ori soferului pentru alegerea facuta.