miercuri, 15 iulie 2009

Muncile lui Hercule - varianta cipriota

GREU – sau nu, hai sa fim proactivi si sa ii spunem provocare si, daca tot am planificat si implementat o luna intreaga, hai sa facem o lista:

1. prima provocare a fost caldura. Sunt cateva cifre importante pentru acesta incercare pe care natura o pune la dispozitia cipriotilor. 13 este ora magica la care incepe programul meu de vice presedinte temporar. 20 sunt minutele de care am nevoie pentru a parcurge drumul initiatic casa-birou iar 45 sunt gradele cu care ma intalnesc in fiecare zi. Combinate, ele devin o lupta continua dintre talpa pantofilor si asfaltul care pare a incerca sa te inghita la fiecare pas.
2. apa care te face sa te simti in fiecare zi ca un copil care pe 24 decembrie va afla daca a primit sau nu trotineta la care visa inca din iunie. Adevarata fata Morgana, apa dispare atunci cand te astepti cel mai putin. Inca de la 6 dimineata te cocoti pe balustrada balconului si astepti “masina cu apa”. O auzi inca dinainte sa apara pe strada ingusta. Huruitul asurzitor rasuna in cartier iar scartaitul rotilor trezeste cainii care, ca pentru jogging de dimineata incep sa large in urma masinariei ruginite. In 10 minute apar primele picaturi de apa atat de calda, incat robinetul nici nu are varianta “hot”.
3. minunata limba engleza pe care doar 10% dintre ciprioti o cunosc. Fiecare are propriul dictionar in miniatura, atat cat sa incapa in buzunar, pe care il rasfoiesc la fiecare conversatie. In rest totul e in turca. Am pierdut lupta inca din prima saptamana. Ei nu vor reusi prea curand sa vorbeasca cursiv engleza, asa ca, dupa cum mi-au sugerat, ar fi bine sa ma apuc de invatat turca si m-am apucat. Merhaba.
4. tantarii. O intreaga colonie care insista sa ne acompanieze la cina in fiecare seara. Din nefericire noi suntem meniul principal.
5. mancarea picanta, atat de picanta incat iti dau lacrimile si hotarasti sa mananci doar orez, cartofi prajiti si multa apa.
6. and last but not least ar fi faptul ca organizatia nu are cultura TM-ului (resurse umane pentru cei neinitiati). Munca e de doua ori mai grea cand membri nu inteleg de ce este necesar un department de resurse umane, de ce ar trebui sa vina la trainingurile pline ochi de engleza sau sa alerge ca nebunii pe plaja la un teambuilding. La prima sedinta se gandeau inca daca au nevoie de acest departament sau nu si cum ar arata organizatia fara el. Asta pana la primul learning circle cand au inteles ca nu parasesc insula pana ce nu ajung toti sa simta ca “TM looves u”.

Un comentariu: