Inot in ritm de tehno

MARE, mari – am un curcubeu in loc de zambet. L-am vazut intr-o zi cand soarele se pregatea sa apuna, apa era calda iar vantul incerca sa smulga umbrelutele de stuf de pe plaja. Mi l-am insusit ca despagubire pentru mirosul de alge putrezite prin care isi croiesc drum copii catre castelul de nisip de pe mal, pentru manelele care iti invadeaza visele si pentru mirosul de guvid prajit si lasat in soare alaturi de o lingura de mustar. Pentru apa murdara si oamenii pe care ii lovesti cand incerci sa fugi de un val, pentru oceanul de turisti care merg mereu inainte uitandu-se plictisiti in vitrina fiecarui magazin, pentru fetele topless care se dau cu ulei din cinci in cinci minute si pentru timpul petrecut in asteptarea snitelului.

Pentru toate astea am furat curcubeul si il port in fiecare seara cand ma duc in White Horse sa ascult muzica rock. Se uita pletosii cu tricouri cu cranii si metallica scris in sange, fetele cu rochite hippie, inflorate si lungi, cochetele in fustite roz si tocuri si debarasatorii care ma intreaba cand ma intorc in Iasi. Ma privesc si ma intreaba ce caut cu el aici printre pahare goale de Timisoreana, in intunericul terasei unde toata lumea da din cap mai ceva ca la reclama Pantene. Inca ma mai uit dupa Costinestiul din anii trecuti cu mai putine cluburi, cu lenevit fara griji pe nisipul fierbinte, cu posesoare ale ambelor piese din costumul de baie si hamsii cu lamaie. Pana atunci stau seara pe plaja si incerc sa ascult valurile. Zgomotul se pierde printre refrenuri de Connect-R si Emil Lazaria.