CALDURA, calduri – este atunci cand simti ca ai devenit o pietricica care se adanceste cu fiecare secunda mai mult in asfalt, atunci cand esti convins ca nu ai ce respira desi incerci cu rasuflarea taiata sa tragic aer in piept. Caldura este atunci cand oamenii incep sa semene intre ei atat de tare incat te trezesti in mijlocul trotuarului strigand dupa Onur care se dovedeste a fi Ardan odata intors cu fata spre tine. De la atata caldura (sau nu, inca mai trebuie sa fac cercetari) cipriotii nu au caini. Este o liniste suparatoare care te face sa te simti protagonist in Criminal Minds (desigur victima, nu ala destept de citeste o carte pe minut). Noaptea nici urma de lumina. Cate un bec lumineaza in departare, parca ametit si el de caldura. Pisicile nu pot merge agale pe gard ci cad sagetate de soarele care a bronzat toti studentii din campus. Caldura este peste tot iar impotriva ei aparatul de aer conditionat din camera a capitulat, vrea vacanta si el. Impotriva gradelor mai ridicare decat cele de palinca nu este indicat decat un singur remediu: o baie in mare. Veti spune ca stiati, ca “nu e relevant” dar Mediterana are ceva ce Marea Neagra nu va putea avea niciodata: claritate. Atat de limpede si calma este apa asta incat nu vrei sa mai iesi niciodata.
De cand sunt aici am invatat ce inseamna cu adevarat sa fie cald. Mi-au trebuit doua zile sa inteleg si de ce este asa. Apa aia cristalina la numai 10 minute departare de camera ta nu te putea face dependent decat daca afara erau 39 de grade.
PS: pentru toti iubitorii de narghilea, ieri am descoperit cea mai faina aroma posibila. O combinatie de cappucino si cafea turceasca. Yum.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu