Vrum vrum la granita

TAXI, taxiuri – Ajungi in aeroport, saluti pentru ultima oara “prietenii” de zbor carora le-ai sustinut moralul in timpul decolarii si la fiecare miscare de aripa a avionului, iti astepti bagajul cam cum isi asteapta mama copilul dupa prima zi de scoala si iesi. Nici urma de taxi. Pe o placuta scrie cu litere ingrosate LIVIA iar Turhan ma conduce catre o masina scoasa parca din filmele mafiote. Neagra, cu un portbagaj imens si mult loc pentru pasagerii din spate. Nimic special pana aici. Nimic diferit pana in momentul in care taximetristul incepe sa vorbeasca. Venit din Bulgaria acum 20 de ani, de unde a fugit satul de regimul comunist, Serghei asa cum I se spune aici imi povesteste despre Hagi, asa cum nu am auzit niciodata. Fiecare gol si fiecare meci castigat pare viu in mintea bulgarului, de parca ar fi jucat atunci in strada intreaga nationala a Romaniei. I-au placut mereu Daciile iar anul asta a incercat sa isi cumpere un Trabant. A gasit unul cu 200$ si I s-a parut prea mult. Rade cand imi spune ca turcii au carti intregi despre Imperiul Otoman, despre bataliile victorioase sau nu pe care le-au purtat dar ca Romania sau Bulgaria nu apar nicaieri. Suntem trecuti rusinos si simplu la capitolul “Tari balcanice”, si atat.

Nu a auzit nimeni aici de Vlad Tepes dar nici de Basescu. Ceusescu este inca pe buzelele tuturor celor care ma intreaba senin daca nu stiu rusa si daca nu vreau niste votca, cand afara desi e 11 noaptea este trecut de 30 de grade. Bulgarul mi-a facut cea mai calduroasa primire de care as fi putut vreodata avea parte in Turcia. “Vezi acum cand te intinzi in pat ai sa auzi inainte de a adormi iar: Doamnelor si domnilor urmeaza o zona de turbulente. Va rugam reveniti la locurile dumneavoastra si fixati centurile de siguranta.” A avut dreptate Serghei. Nu am putut adormi.